- dezagregá
- vb. (sil. -gre-; mf. dez-), ind. prez. 3 sg. şi pl. dezagrégã/dezagregheázã; ger. dezagregấnd
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
dezagregá
Look at other dictionaries:
dezagrega — DEZAGREGÁ, pers. 3 dezagrégă, vb. I. refl. (Despre corpuri) A se desface în părţile constitutive. ♦ (Despre nucleul atomic al unui element; impr.) A se dezintegra. ♦ fig. (Despre o comunitate) A şi pierde cu totul coeziunea. – După fr. désagréger … Dicționar Român
dezagregare — DEZAGREGÁRE, dezagregări, s.f. Acţiunea de a se dezagrega şi rezultatul ei. – v. dezagrega. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEZAGREGÁRE s. v. dezintegrare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime dezagregáre s. f. (sil. gre ; … Dicționar Român
dezintegra — DEZINTEGRÁ, dezintegréz, vb. I. refl. (Despre nucleele atomice) A se transforma spontan în alte nuclee atomice; (impr.) a se dezagrega. ♢ tranz. A dezintegra un nucleu atomic. – Din fr. désintégrer. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX… … Dicționar Român
geliv — GELÍV, Ă, gelivi, e, adj. (Despre roci sau alte materiale) Care se dezagregă relativ uşor sub acţiunea îngheţurilor şi a dezgheţurilor repetate. – Din fr. gélif. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 gelív adj. m., pl. gelívi; f. sg. gelívă … Dicționar Român
descompune — DESCOMPÚNE, descompún, vb. III. l.tranz. A desface în părţile componente. ♦ refl. fig. A se destrăma, a se dezmembra. 2. refl. (Despre materii şi corpuri organice) A se altera, a se strica; a putrezi. 3. refl. fig. (Despre oameni) A şi schimba… … Dicționar Român
autodezagregabil — AUTODEZAGREGÁBIL, Ă, autodezagregabili, e, adj. Care se dezagregă de la sine. [pr.: a u ] – Auto1 + dezagregabil. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 AUTODEZAGREGÁBIL, Ă adj. care se dezagregă de la sine. (< auto1 +… … Dicționar Român
dezagregabil — DEZAGREGÁBIL, – Ă, dezagregabili, e, adj. Care se poate dezagrega. – Dezagrega + suf. bil. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 dezagregábil adj. m., pl. dezagregábili; f. sg. dezagregábilă … Dicționar Român
dezarticula — DEZARTICULÁ, dezarticuléz, vb. I. 1. tranz. A amputa un membru sau o parte a lui la nivelul unei articulaţii. 2. refl. (Despre oase) A ieşi din articulaţii; a se disloca. 3. refl. fig. A şi pierde coeziunea, unitatea. – Din fr. désarticuler.… … Dicționar Român
dezasambla — DEZASAMBLÁ, dezasambléz, vb. I. tranz. A desface un asamblaj de piese. – Din fr. désassembler. Trimis de LauraGellner, 16.01.2009. Sursa: DEX 98 A dezasambla ≠ a asambla, a monta Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime dezasamblá vb. →… … Dicționar Român
dezmembra — DEZMEMBRÁ, dezmembrez, vb. I. tranz. şi refl. A (se) descompune, a (se) împărţi, a (se) desface în mai multe părţi; p. ext. a (se) desfiinţa în urma unei împărţiri. – După fr. démembrer. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEZMEMBRÁ vb.… … Dicționar Român
